Tradiții și obiceiuri românești de Crăciun


Pentru majoritatea românilor, Sărbătoarea Nașterii Domnului este reprezentată de liniștea regăsită în sânul familiei, de clasicul brăduț împodobit, dar și de mese îmbelșugate cu sarmale, cârnați, caltaboș, cozonaci și prăjituri. Aceste obiceiuri sunt prezente în toate zonele țării, însă fiecare regiune în parte are câte o tradiție proprie, pe care doar cei născuți și crescuți acolo o au în sânge și în inimă.

Crăciunul este perioada în care cu toții simțim că putem fi mai buni, putem spune că este cea mai frumoasă sărbătoare din an. Este acea sărbătoare care reușește să ne strângă alături de cei dragi pentru a depăna amintiri, pentru a împodobi bradul și pentru a desface mult așteptatele cadouri. În continuare veți regăsi doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun din țara noastră.

Obiceiul colindatului

Mersul cu colindul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri care este păstrat an de an. Cântată de copii, adolescenți sau chiar grupări de adulți, venirea lui Iisus Hristos pe Pământ este sărbătorită prin cântece cu steaua, viflaimul sau sorcova. Se joacă vasilica, jocuri de măști precum breaza, țurca sau cerbul, călușarii sau mici scenete din teatrul popular.

Împodobirea bradului

Împodobirea frumosului conifer este primul indiciu ce vestește venirea Crăciunului. În mod tradițional, el se împodobește în ziua de ajun, pe 24 decembrie, însă în ultimii ani, familiile aleg să facă acest lucru mult mai devreme, pentru a intra mai repede în spiritul sărbătorilor. De ce brad? Fiindcă este cel care rămâne veșnic verde, simbolizându-l astfel pe Hristos, cel viu. Se spune că acest obicei a pornit din Germania, cu timpul intrând și în tradiția creștină. În România, pentru prima dată, bradul de Crăciun a fost împodobit în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în 1866, de atunci românii preluând această frumoasă tradiție. La început, acesta era împodobit cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți, cu timpul trecându-se la ornarea sa cu tot felul de zorzoane, printre care globulețe de sticlă, beteală și instalații luminoase.

Steaua ce se așează în vârful bradului simbolizează steaua ce i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Se spune că această stea aduce prosperitate și fericire, ducând la îndeplinirea dorințelor.

Masa de Crăciun

În mod normal, masa de Crăciun are loc pe 25 decembrie, atunci când creștinii ies din postul care durează șase săptămâni. Însă unele familii aleg să servească această masă încă din ajunul Crăciunului, spunând că atunci se întâmplă cu adevărat magia. Indiferent de ziua în care masa este servită, această este plină de bucate tradiționale precum: tobă, sarmale, caltaboș, salată de boeuf, cârnați, cozonaci și fel de fel de prăjituri. Carnea din care sunt preparate bucatele provine din porcul tăiat de Ignat, conform tradiției, pe 20 decembrie.

Oferirea cadourilor

Obiceiul de a oferi cadouri de Crăciun are rădăcini creștine. Când pruncul Iisus s-a născut, bătrânul Crăciun, inundat de bucurie, a început să culeagă fructe și să le arunce copiilor ce treceau prin fața ieslei. De asemenea, oferirea darurilor mai este asociată și cu momentul venirii magilor, care au oferit Pruncului Sfânt daruri (aur, smirnă și tămâie).

Tradițiile din diferitele regiuni ale țării

Indiferent de zona în care alegi să-ți petreci Crăciunul, vei avea parte de fel de fel de tradiții și obiceiuri.

Maramureș

Zona Maramureșului este cea în care s-au păstrat foarte bine obiceiurile primite drept moștenire. O tradiție întâlnită aici este „jocul moșilor”. „Moșii” sunt, în general, tineri care poartă măști din păr de capră sau oaie și îi „biciuiesc” pe cei care le ies în cale. Acest obicei are loc după ce se termină colindatul. Tot de Crăciun, copiii merg cu „steaua”, dar și cu capra, chiar dacă în alte zone este o tradiție de Anul Nou.

Pe lângă colindele clasice inspirate de Nașterea Domnului, în Maramureș există și cântece păstorești, balade despre animale sălbatice sau variante ale Mioriței. De asemenea, colindătorii nu intră decât în casele cu porțile deschise și lumina aprinsă. Aceste lucruri dau de veste colindătorilor că gospodarul casei vrea să primească vestea cea bună a Nașterii Domnului și este dispus să îi omenească pe colindători cu bucate alese. O altă tradiție din Maramureș este Cavnicul sau Brondoșii, unde colindătorii poartă cămăși și pantaloni de culoare albă, pe cap poartă măști din piele de capră sau oaie, iar la mijloc au legat un brâu cu mai mulți clopoței.

În zone precum Arieșu de Câmp, Bozânta Mare, Bârgău sau Merișor, încă este popular „vergelul”. Acest obicei constă într-o serie de dansuri (Patru pași, Dansul întâi sau Codreneasca), la care participă tinerii din sat, iar cu ajutorul inelelor și al vergelelor din războiul de țesut, fetele ghicesc numărul nunților din acel an. Pe vremuri, acest obicei se ținea în șură, dar în ultimii ani a început să fie organizat la căminul cultural.

După terminarea slujbei de Crăciun, se organizează „Viflaimul”, uneori chiar în fața bisericii. Acesta constă într-o punere în scenă a faptelor din povestirile biblice, în special a Nașterii Pruncului Iisus, iar actorii sunt bărbații din sat.

Un alt obicei interesant este reprezentat de „Zânele Vestitoare”. Acesta are loc în Borșa și în Săcel. Zânele sunt trei fete îmbrăcate în alb și împodobite de sărbătoare, care umblă din casă în casă pentru a vesti Nașterea Domnului. Ele au câte o baghetă magică, realizată din buruieni perene. Pentru textele rostite sunt răsplătite cu nuci, mere sau bani.

Crișana

Precum în Maramureș, și în Crișana există obiceiul Viflaimului sau al Irozilor. Aici, însă, tinerii poartă măști inspirate de animale și pun în scenă, în noaptea de Crăciun, Nașterea Domnului. O altă diferență este că sceneta se realizează în casele oamenilor, iar „actorii” sunt copii, piesa de teatru semănând mai mult cu o cântare.

Un alt obicei local este „țurca”. După slujba de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă pentru a dansa „țurca”, un dans care se crede că aduce prosperitate în noul an. Țurca este un tânăr care poartă masca unui animal agitat și zgomotos. Capul este decorat cu panglici și clopoței, iar gura este din lemn. Țurca sperie copiii, ceartă sătenii și dansează neîncetat. Similar naturii, țurca moare și renaște. Moartea stârnește întristarea sătenilor, iar descântecele bătrânelor satului o readuc la viață. Bucuria învierii aduce cu sine dansuri și muzică de petrecere. În unele sate, gospodarii aruncă boabe de grâu în fața colindătorilor. Ulterior, acestea sunt folosite la semănat și se spune că aduc holde bogate.

Banat

Viflaimul sau Irozii este popular și în Banat. Aici, sceneta este interpretată tot de tineri, iar povestea începe din momentul în care Irod poruncește uciderea pruncilor.

Un alt obicei din Banat este „Colindul Dubașilor”. Un grup de tineri colindă casele cu tinere nemăritate și aleg cântece în funcție de meseria capului familiei. Grupul de colindători este condus de un vătaf, care primește darurile de la gazde și le oferă, apoi, tinerilor.

Tot în zona Banatului, împodobirea bradului este total diferită decât practica de la oraș. În pomul de Crăciun nu se pun globuri și beteală, ci dulciuri, iar sub brad, un colac, un cârnat și o sticlă de rachiu, pentru a-l cinsti pe Moș Crăciun pentru darurile aduse.

În unele sate din județul Timiș, la colindat merg copiii, în prima parte a zilei, iar după-amiaza, cete de tineri, numite local „pițărăi”. În prima zi de Crăciun, se merge cu „steaua”, pentru a le aminti sătenilor de cei trei magi care au urmat un astru pentru a ajunge până la locul Nașterii Pruncului Iisus.

Un alt obicei constă în așezarea unor fire de fân, semințe de porumb, grâu sau floarea-soarelui sub fața de masă pe care vor sta bucatele pentru masa de Crăciun. Se spune că această tradiție aduce liniște și bogăție în casă.

Oltenia

În Oltenia, familiile se strâng în jurul focului, peste care dau cu o nuia, pentru ca spiritele rele să părăsească acel cămin, iar cele bune să aducă sănătate și recolte bogate. Despre același obicei se crede că va aduce mai mult lapte vacilor, că oile vor avea mai multă lână și că boii sau caii vor fi folosiți mai bine la câmp.

În Ajunul Crăciunului, femeile merg la cimitir, tămâiază mormintele și împart vecinilor colaci copți care au în mijloc ouă. Această tradiție poartă numele de „moșii de Crăciun” sau pomana de mână.

Pe Valea Jiului, în Ajunul Crăciunului, se păstrează un obicei vechi de secole: colindul pițărăilor. Bărbații tineri în costume populare se adună în cete și împodobesc prăjinile cu steaguri, clopoței, ciucuri și coronițe cu flori. Astfel echipați, merg la colindat pe la toate casele din sat.

„Adunatul gunoaielor” este un alt obicei din ziua de Crăciun. Bărbații merg prin curte și adună toate gunoaiele, pentru ca gospodăria să aibă mulți pui în noul an, iar femeile se așază pe vine, așa cum vor sta cloștile pe ouă în anul ce urmează.

O altă tradiție interesantă constă în pregătirea „colindelor”. Acestea sunt bețe de alun care se taie înainte de Ignat și se lasă la uscat până la Ajun. Sunt decorate în alb și negru, simbolurile clasice ale opozițiilor lumină-întuneric și viață-moarte. Se spune că animalele atinse de aceste bețe de alun vor fi sănătoase.

Muntenia

Colindatul în cete este unul dintre obiceiurile de Crăciun des întâlnite în Muntenia. În unele sate, cetele sunt formate din fete tinere, care colindă flăcăii neînsurați, iar în altele este invers: tinerii sunt colindătorii, iar fetele îi primesc. O altă formă de colindători constă în cete formate doar din membrii familiei. Acestea vizitează rudele, prietenii și vecinii. Se crede că prin colindat sunt alungate spiritele rele, iar sătenii se umplu de bună dispoziție.

În prima zi de Crăciun, petrecută alături de familie în jurul mesei încărcate și al bradului, gospodinele pregătesc apa norocului. Aceasta se obține prin amestecarea unei infuzii de plante, de regulă, mușcată, levănțică și mentă cu agheasmă. Femeile casei stropesc fiecare încăpere, iar acest obicei se repetă timp de șapte zile, dacă familia a trecut prin multe greutăți înainte de Crăciun.

Un alt obicei, în satele din Argeș, constă în aruncarea unui braț de paie în foc. Bărbații fac acest gest, în timp ce spun următoarele cuvinte aducătoare de bogăție: „Atâtea paie, atâția miei, atâția purcei, atâția boi, atâtea oi, atâtea vaci, atâția turmaci (viței)”.

Dobrogea

Colindul este întâlnit și în zona Dobrogei. Aici, grupurile formate din tineri necăsătoriți umblă din casă în casă, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează. Există și particularități: în Adamclisi și în Aliman, de exemplu, există trei cete de colindători: ceata de copii, ceata cea mică, formată din tineri necăsătoriți, și ceata cea mare, alcătuită din bărbați însurați.

Uneori, cântatul este însoțit de jocul caprei sau al țurcii. Costumul purtat la dans îmbină elemente animale, coarnele cerbului și ciocul unei berze. Pe lângă colindele populare în toate zonele țării, precum „Astăzi s-a născut Hristos” sau „Deschide ușa, creștine”, se cântă și colinde la cerere, de regulă, adaptate în funcție de meseria gazdei sau de poziția sa socială. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci și colaci, iar fetele nemăritate dăruiesc tinerilor coronițe de flori.

Un alt obicei din satul dobrogean constă în împodobirea casei. Țăranii de odinioară nu aveau brad sau beteală, însă casa era curată lună, iar decorațiunile erau reprezentate de ștergare cu motive tradiționale. În camera pentru primit musafiri, colțul patului era decorat cu faimoasele țesături dobrogene din borangic. Masa era și ea amenajată cu cea mai bună față de masă, decorată, de obicei, cu motivul viței-de-vie sau cu motive tipice dobrogene, ruja ori trandafirul.

Bradul dobrogean se orna cu nuci îmbrăcate în staniol, conuri de brad și beteală improvizată din hârtie creponată. Steaua din vârf, care vestea Nașterea Domnului, era nelipsită.

Moldova

Una dintre cele mai vechi tradiții de Crăciun din Moldova este cea a ursitorului. Acesta gustă din bucatele tradiționale lăsate de gospodine într-o strachină de pe prispă. Nimeni nu trebuie să mănânce înainte de ursitor. Dacă este păstrată tradiția, se spune că fetele nemăritate își vor visa viitorul soț.

În unele sate, gospodinele pregătesc „Crăciunei”. Aceștia sunt niște colaci în forma cifrei opt, care sunt așezați lângă icoană și păstrați până la echinocțiul de primăvară. În jurul datei de 21 martie, bărbații iau colacii și îi împart în mai multe bucăți, pe care le pun sub brazdele arate, pentru a fi consumate de boi sau cai. Se spune că păstrarea acestui obicei aduce belșug tot anul.

De Crăciun, gospodinele ornează casa cu busuioc, bumbișor și maghiran, pentru a avea noroc în noul an.

O altă tradiție iubită de moldoveni este „Păstrarea Luminii”. În seara de Ajun, țăranii aprind un rug de bușteni, pentru a ține cât mai mult lumina.

În unele sate, există și tradiția celor „12 apostoli”. Înainte de Crăciun, gospodinele pregătesc 12 feluri de mâncare. Acestea se așază pe masă în seara de Ajun, amintind de Cina cea de Taină. Tot în Ajun, se coace un colac ce simbolizează coroana lui Iisus.

Bucovina

Cina de Ajun din Bucovina seamănă cu cea din Moldova. Pe masă sunt așezate cele 12 feluri de mâncare, deosebirea fiind că, în mijlocul mesei, se pune colacul în formă de opt, care nu se mănâncă, ci este folosit pentru belșug la muncile agricole. Membrii familiei spun rugăciunea în genunchi, după care se pot bucura de bucate. În timpul cinei, sunt pomeniți morții neamului respectiv și se oferă câte puțin din fiecare fel de mâncare animalelor din gospodărie.

Ajunul este marcat de un alt obicei. Capul familiei aduce în casă surcele pe care le împarte membrilor familiei. Se crede că păstrarea acestei tradiții aduce sănătate și belșug.

În satul bucovinean, gospodinele agață, înainte de Crăciun, fire de busuioc, levănțică sau mentă pentru noroc, dar și pentru a parfuma încăperile.

Colinda este și ea nelipsită din Bucovina. Aici, de Ajun, copiii se îmbracă în costum tradițional și pleacă din casă în casă, în cete. În unele sate, se joacă Viflaimul, unde tinerii pun în scenă povestea Nașterii Domnului.

În ziua de Crăciun, colinda continuă cu tinerii căsătoriți și persoanele vârstnice, care își vizitează rudele și prietenii, pentru a le ura de bine.

Transilvania

În Transilvania, s-au păstrat foarte multe obiceiuri străvechi. Gospodinele încep să facă pregătirile pentru sărbători încă din postul Crăciunului, iar bărbații se asigură că până la Crăciun au terminat lucrările agricole. În unele sate, se organizează șezători, unde femeile țes haine de sărbătoare și alte obiecte decorative cu motive tradiționale.

Viflaimul este întâlnit și în satele transilvănene, însă aici, tinerii merg la colindat cu o construcție din lemn sub formă de biserică, în interiorul căreia se află lumânări și figurine ce recreează scena Nașterii Domnului.

În Mărișel, în apropiere de Cluj-Napoca, se poate admira obiceiul „Junii Mărișelului”. După slujbă, 10 tineri din sat ies în fața bisericii, pentru a colinda. În timpul colindei, flăcăii invită fetele nemăritate la dans.

O altă tradiție spune că, în seara de Ajun, gospodarii se spală pe față cu apă de râu dintr-o găleată în care s-a pus un bănuț de argint. Acesta va îndepărta spiritele rele. În alte sate, gospodina pune nuci în vasul cu care se toarnă apa pentru spălat, pentru ca membrii familiei să fie sănătoși tot anul.

În satele din zona Târnave, încă se mai păstrează „butea feciorilor”. Flăcăii se strâng în cete, pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecerea din săptămâna de după Crăciun. Ceata de colindători este organizată minuțios, iar fiecare membru are un rol: ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic. În aceeași zonă, se cântă un colind cu rădăcini de peste 2000 de ani, intitulat „Împăratul Romei”. Colindul spune povestea Nașterii lui Iisus în timpul împăratului roman Octavian și descrie venirea magilor cu aur, smirnă și tămâie.

Satul Limba, din județul Alba, este faimos pentru un alt obicei străvechi, „pițăratul”. Acesta vine de la denumirea colacului primit de copii în timpul colindei, pițărău, fiind pregătit din aluatul rămas de la pâine sau de la cozonaci.

Un alt obicei întâlnit în Transilvania, de această dată în comuna Ilva Mare, este colindul “belciugarilor”. În Ajunul Crăciunului, un grup de tineri costumați în soldat, capră, urs, preot, jandarm, doctor, mire și mireasă, interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă. Se spune că gospodăriile în care intră aceștia va fi plină de belșug în noul an.

La Săliștea, în județul Sibiu, există o tradiție cu o vechime de peste 100 de ani. În seara de Ajun, cetele de tineri în costume populare colindă gospodăriile din sat. Colinda începe cu preotul și primarul, după care ceata de feciori merge din casă în casă, până dimineață, când încheie cu rudele membrilor grupului.

Crăciunul este una dintre cele mai iubite sărbători din an și momentul în care ne adunăm laolaltă, cu mic cu mare, pentru a fi măcar pentru câteva clipe împreună. Obiceiurile și tradițiile de Crăciun, unele vechi de câteva secole, ne apropie unii de alții în comunități, ne oferă speranță pentru noul an și oferă acestei sărbători un farmec aparte.


Be the first to comment on "Tradiții și obiceiuri românești de Crăciun"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*