Secetă istorică în Balcani: cum au ajuns fermierii din Serbia să adape vacile din cisterne.Ce înseamnă asta pentru satele din România?
În Balcani, verile toride au devenit tot mai grele, dar anul 2025 pare să depășească toate așteptările. În sud-estul Serbiei, în muntele Suva Planina (cunoscut și ca „Muntele Uscat”), izvoarele naturale s-auacă încă din luna mai. Fermierii spun că nu își amintesc ca izvoarele să fi rămas fără apă atât de devreme în an.
Seceta a lăsat fără resurse peste 1.000 de vaci și cai, care pasc pe pășunile montane. În loc de izvoarele care le hrăneau de generații întregi, animalele sunt acum adăpate din cisterne aduse cu greu de autorități pe drumurile de munte.
Izvoarele au secat cu luni mai devreme decât normal
Locuitorii zonei spun că, de obicei, abia la sfârșitul verii izvoarele montane începeau să scadă în debit. În acest an însă, după 27 mai, nu a mai căzut niciun strop de ploaie, iar pământul s-a crăpat de arșiță.
„Nu mai ține minte nimeni un an atât de greu. În trecut, măcar prin iulie mai ploua, acum însă totul s-a uscat înainte să apucăm să strângem fânul pentru iarnă”, povestește Milisav Filipović, reprezentant al administrației locale.
Pentru fermieri, situația este disperată: nu doar animalele riscă să moară de sete, ci și recoltele de cereale sau furaje sunt compromise.
Camioanele cisternă – ultima speranță
Autoritățile sârbe au intervenit de urgență cu camioane cisternă, care urcă până la 1.200 de metri altitudine pentru a aduce apă. Apa este turnată în bazine improvizate din plastic sau metal, unde vacile și caii pot să se adape.
„Fără aceste cisterne, animalele n-ar fi rezistat. Nu avem nici o fântână care să dea apă, am săpat și am ajuns la piatră seacă”, spune fermierul Nikola Manojlović.
Chiar dacă animalele au fost salvate pe moment, problema rămâne: pentru satele de la poalele muntelui, unde trăiesc mii de familii, apa a început să fie raționalizată. Localnicii primesc doar câteva ore de apă pe zi, iar unii cară cu butoaiele din satele vecine.
Seceta lovește întregii regiuni a Balcanilor
Nu doar Serbia suferă. În ultimele săptămâni, Croația, Bosnia, Albania, Kosovo și Ungaria au raportat restricții severe la apă. Temperaturile de peste 35–40 de grade Celsius, combinate cu lipsa totală a ploilor, au pus la pământ recolte întregi.
În unele zone, pericolul incendiilor de pădure este maxim, iar fermierii se tem că pierderile de producție vor duce la scumpiri masive în piețe.
Ce înseamnă pentru România această criză
Deși pare o poveste îndepărtată, situația din Serbia este o oglindă pentru ceea ce s-ar putea întâmpla și la noi. În ultimii ani, sudul României — Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei — s-a confruntat cu secete similare, unde fântânile au secat, iar animalele au fost abia ținute în viață.
1. Izvoarele și fântânile nu mai sunt sigure
La fel ca în Serbia, multe sate din România depind de câteva izvoare și fântâni. În condiții de secetă, aceste surse pot seca mult mai repede decât credem.
2. Irigarea devine o necesitate, nu un lux
Agricultura de subzistență, bazată pe ploaie, riscă să nu mai facă față. Satele românești au nevoie de investiții în sisteme de irigații și rezervoare colective de apă.
3. Animalele au nevoie de infrastructură
Fermele de vaci și oi din România sunt la fel de vulnerabile. Fără bazine de apă, rezervoare și acces la transport rapid, riscul de mortalitate crește.
4. Comunitatea trebuie să fie unită
În Serbia, oamenii au cerut ajutor guvernului, dar primele soluții au venit chiar din comunitate: localnicii s-au organizat să transporte apă. Și la noi, cooperarea între sate și vecini poate face diferența în situații extreme.
5. Schimbările climatice sunt aici, nu în viitor
Seceta nu mai e un fenomen rar, ci o realitate care se repetă an de an. România trebuie să-și pregătească satul și agricultura pentru perioade lungi fără ploaie.
Un semnal de alarmă pentru satul românesc
Ceea ce se întâmplă acum în Serbia arată cât de vulnerabile sunt comunitățile rurale atunci când apa dispare. Animalele și oamenii depind de resurse pe care le credeau sigure, dar pe care clima le schimbă radical.
Pentru România, lecția este clară: trebuie să investim în rezervoare, în irigații și în gestionarea inteligentă a apei. Altfel, riscăm să trăim aceeași dramă — să adăpăm vacile din cisterne aduse de pe drumurile prăfuite.
About The Author
